Asta e prima data cind scriu in acest jurnal in limba romana. E ceva special pentru o ocazie speciala. Duminica sunt alegerile parlamentare si prezidentiale in Romania, si voi avea ocazia sa votez la sectia de votare din Dallas, la 600km de Fayetteville si University of Arkansas. In ultimii ani, dar mai ales in ultimele saptamini am urmarit foarte atent stirile din Romania. In cei trei ani si jumatate de cind sunt in State am realizat importanta politicii in viata de zi cu zi a oamenilor. Cind eram in Romania ma gindeam cu scirba la sistemul corupt din politica, la uniformitatea tuturor partidelor, la politicieni ca la o gloate de profitori, speram cu naivitate la oameni perfecti, modele de inteligenta si moralitate care sa ma reprezinte. Doar acum imi dau seama ca nu exista tara in lumea asta unde politica e un ceas elvetian. In America, cea mai veche democratie din lume, aproape 30% din lume nu s-a identificat cu nici unul din candidati. Lipsa cronica de inteligenta si legaturile directe ale lui Bush cu familia regala din Arabia Saudita, furturile indirecte din buget ale lui Dick Cheney prin firma sa Halliburton, indecizia cronica a lui John Kerry, un bogat putred care cerea votul oamenilor simpli si saraci, sau smecheria lui John Edwards, un avocat slinos care apara pe oricine care ii ofera mai multi bani au scirbit pe multi americani. In Franta in alegerile trecute oamenii au avut de ales intre un candidat rau si unul abominabil. La fel s-a intimplat si in Romania in 2000 cind am avut de ales intre un comunist si un nebun.
Oricit de amar e gustul politicii si oricit de imperfect arata sistemul, asta e democratia. Unii profita de pe urma lipsei de interes a altora. Dar mai exista undeva, in coltul cel mai negru al cutiei, SPERANTA. Fiecare om are un singur mod de a isi face vocea auzita, de a spune ce crede, de a ii scuipa intre ochi pe cei care l-au furat, de a spera in ceva mai bun. Acesta este VOTUL. Patapievici are un comentariu superb la Europa Libera prin care argumenteaza foarte elocvent ca nu e nimic mai democratic decit un vot contra. Refuzul de a merge la vot, o greva japoneza politica, mi separe metoda cea mai ineficace de lupta. Inteligenta le induce frica PSD'istilor, si indecizia oamenilor care gindesc este exact ce vor sa se intimple. Cosmarul care are loc acum in Ukraina, convorbirile gen clanul Gotti ce au loc la sedintele PSD, armata de minciunosi, lichele si idioti care se incoloneaza in spatele lui Nastase" ar trebui sa indrepte pe toata lumea la cabinele de vot pe 28 noiembrie si sa le dea acestor mafioti ce merita.
Nimeni nu garanteaza ca totul se va schimba peste noapte. Cu siguranta Basescu nu e un Prisnea-cel-Voinic, dar nimeni nu poate sa argumenteze ca e mai putin cinstit decit Nastase. Basescu stie sa faca. A condus nave, a schimbat Bucurestiul, a spus intotdeauna ce gindeste, le-a dat cu tifla la toti care l-au calcat pe coada, in timp ce Nastase a lins pe oricine l-a lasat. Deasemenea nu cred ca poate cineva sa o compare pe doamna Mona Musca cu unealta de Ecaterina Andronescu. E o gluma sa il pui alaturi pe un Tariceanu care a condus cu profit citeva firme cu un Mitrea care abia a reusit sa termine liceul. Exemplele sunt nenumarate. Sunt plin de speranta ca fiecare va deschide ochii si se va duce sa voteze. SPER.
P.S. Poate sunt eu cel naiv, dar chiar daca ceva o sa se schimbe sau nu, voi fi cu constiinta impacata ca am facut tot ce am putut. Si sper sa nu se ajunga la varianta asta.
No comments:
Post a Comment